Dezvoltarea comertului international
februarie 19, 2019Comertul international reprezinta o forma de schimb ale produselor muncii sub forma de bunuri si servicii intre vanzatori si cumparatori din diferite tari. Dezvoltarea acestuia in ultimele decenii este tot mai mare.
Caracteristicile comertului international
Principalele caracteristici ale comertului international sunt volumul comertului mondial, structura de marfuri a exporturilor si importurilor si dinamica sa, precum si structura sa geografica. Exportul este vanzarea de bunuri unui cumparator strain si trimiterea acestora in strainatate. Importul este achizitionarea de bunuri de la vanzatori din strainatate. Comertul international modern se dezvolta destul de rapid.
Tendintele comertului international
Exista o dezvoltare predominanta a comertului in comparatie cu ramurile productiei materiale si intreaga economie mondiala. Astfel, potrivit unor estimari, in perioada anilor 50-90 a secolului trecut, PIB-ul mondial a crescut de aproximativ cinci ori, iar exporturile de marfuri – nu mai putin de 11 ori. In consecinta, daca in 2000 PIB-ul mondial era estimat la 30 de trilioane de dolari, atunci volumul comertului international – exporturile plus importurile – era de 12 trilioane de dolari.
In structura comertului international, ponderea produselor de fabricatie este in crestere (pana la 75%), dintre care peste 40% sunt produse ingineresti. Doar 14% sunt combustibili si alte materii prime, ponderea produselor agricole fiind de aproximativ 9%, imbracaminte si textile – 3%.
Printre schimbarile din directia geografica a fluxurilor comerciale internationale s-a inregistrat o crestere a rolului tarilor dezvoltate si a Chinei. Cu toate acestea, tarile in curs de dezvoltare (in principal datorita avansarii tarilor nou industrializate cu o orientare pronuntata spre export) si-au sporit semnificativ influenta in acest domeniu. In 1950, ele reprezentau doar 16% din comertul mondial, iar in 2001, 41,2%. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, s-a manifestat o dinamica neuniforma a comertului international. In anii 1960, Europa de Vest a fost principalul centru al comertului international.
Exporturile sale au fost de aproape 4 ori mai mari decat exporturile americane. Pana la sfarsitul anilor 1980, Japonia a devenit un lider in ceea ce priveste competitivitatea. In aceeasi perioada, s-au alaturat si „noile tari industriale” din Asia – Singapore, Hong Kong, Taiwan. Cu toate acestea, pana la mijlocul anilor 1990, Statele Unite au atins o pozitie de lider in lume in ceea ce priveste competitivitatea. Exporturile de bunuri si servicii din lume in 2007, conform OMC, au insumat 16 trilioane de dolari.
Extinderea si dezvoltarea comertului international cu servicii are loc si in alte moduri. In primul rand, aceasta este o oferta transfrontaliera, de exemplu, invatamantul la distanta. Un alt mod de furnizare a serviciilor – consumul in strainatate – implica miscarea unui consumator sau transferul proprietatii sale intr-o tara in care serviciul este furnizat, de exemplu, un serviciu de ghidare in cadrul unei calatorii turistice. A treia metoda este prezenta comerciala, de exemplu, o banca sau un restaurant intr-o alta tara. Si a patra cale – miscarea persoanelor care sunt furnizori de servicii in strainatate, de exemplu, doctori sau profesori. Lidere in comertul cu servicii sunt tot cele mai dezvoltate tari ale lumii.
Am prezentat astfel dezvoltarea, dar si tendintele si caracteristicile comertului international cu bunuri si servicii.
