Istoria descoperirilor medicale – din cele mai vechi timpuri pana in secolul XXI
septembrie 18, 2023„In orice casa voi intra, voi intra acolo in folosul bolnavilor” – un fragment din juramantul medicului, care este atribuit lui Hipocrate. Din cele mai vechi timpuri, medicina a fost prezenta in viata umana. Desigur, tehnologiile si metodele moderne de tratament nu pot fi comparate cu cele care au fost folosite cu cateva milenii in urma, dar stramosii nostri au pus bazele acestei stiinte. S-au facut multe descoperiri importante in acele vremuri, iar cele mai multe dintre ele sunt inca folosite cu succes. Fiecare epoca a devenit faimoasa pentru ceva propriu.
Datorita muncii minutioase a arheologilor, astazi putem afla despre toate acestea datorita istoricilor care au lasat inregistrari scrise, desene.
Medicina lumii antice
Precursorul medicinei moderne si al farmaciei este considerat a fi “vindecatorul” in Grecia antica. Cele mai multe dintre informatiile istorice raman despre acesta. Dar, de fapt, fara Egiptul Antic si Mesopotamia, dezvoltarea medicinei in Grecia Antica ar fi durat mult mai mult.
Egiptenii au studiat constant anatomia umana. Ei au fost cei care au detinut prima descriere a creierului, destul de precisa si asemanatoare versiunilor moderne din manuale. Ei cunosteau si organele umane precum inima, muschii, rinichii, intestinele, vasele de sange. Multe documente care ne-au ajuns din aceasta epoca contin informatii care au fost confirmate deja in secolul al XX-lea. De exemplu, Smith Papyrus, un tratat medical despre structura corpului uman si tratamentul chirurgical al bolilor, descrie stropirea ranilor purulente cu mucegai de cereale sau lemn. Eficacitatea acestei metode dupa cateva milenii a fost confirmata de Alexander Fleming, un bacteriolog englez care a izolat antibioticul penicilina din mucegai, datorita caruia a salvat multe vieti. In 1945, a primit Premiul Nobel pentru aceasta descoperire.
O descoperire la fel de importanta, al carui principiu egiptenii nu l-au putut confirma, dar i-au inteles eficacitatea – respectarea igienei si curateniei. Ei au observat ca clima tropicala, umiditatea ridicata, inundatiile frecvente, raspandirea helmintiazelor pot provoca epidemii, asa ca au monitorizat cu atentie ca locuitorii sa se curete cu apa rece, sa alerge, sa respecte moderatia in mancare si sa practice trezirile timpurii. Exista dovezi ca medicii au fost prezenti in timpul constructiei piramidelor. Era de datoria lor sa se asigure ca muncitorii sa se scalde zilnic si sa-si schimbe panza. Cei care s-au imbolnavit trebuiau izolati intr-o baraca separata. Si toate cladirile provizorii in care locuiau constructorii erau arse anual si se construiau altele noi. Asa ca egiptenii au reusit sa evite transmiterea virusurilor si infectiilor. Abia in secolul al XIX-lea Louis Pasteur a dovedit cauza bacteriana a majoritatii bolilor si posibilitatea transmiterii lor prin igiena si sterilitate precara.
O contributie semnificativa la dezvoltarea medicinei a fost adusa in Mesopotamia. Acolo au fost dezvoltate mai multe tehnologii importante pentru prepararea medicamentelor: fierbere, filtrare, dizolvare. In plus, reprezentantii acestei tari stravechi au inteles deja relatia dintre consumul de medicamente si mese. Si cel mai important, in Babilon, ca parte a Mesopotamiei, a existat responsabilitatea pentru tratamentul gresit al pacientului. Inainte de aceasta, nu existau studii ale medicilor.
Hipocrate, un medic-filosof din Grecia Antica, este cunoscut pentru contributia sa enorma la medicina. Multe dintre descoperirile sale au fost confirmate de stiinta moderna si sunt folosite si astazi:
- tipurile de temperamente, desi si-au capatat numele mai tarziu;
- stadializarea bolilor, adica progresia constanta a bolii;
- metode de examinare a pacientului – palpare, ascultare;
- metode de tratament chirurgical al leziunilor.
Si cea mai importanta contributie la medicina a fost separarea a doua concepte – filozofie si medicina.
Descoperiri ale Evului Mediu
Medicina medievala s-a aflat intr-o situatie dificila: cunostintele medicilor antici nu erau suficiente, in plus, lucrarile lor nu erau citite si erau interzise de biserica, iar baza teoretica abia incepea sa se acumuleze. Aceste circumstante au contribuit la introducerea de noi tehnici in tratamentul pacientului.
O realizare importanta in medicina in secolele IX-XVI a fost deschiderea spitalelor; au devenit de fapt primele institutii care puteau ajuta un bolnav.
De fapt, acestea erau adaposturi pentru persoanele bolnave fara camin. Initial, in spitale nu a existat un tratament special, dar de-a lungul timpului au aparut in tarile europene prototipuri de spitale moderne cu sectii unde putea fi mai multi pacienti.
Procesul de educatie al medicilor s-a imbunatatit semnificativ si el. Deschiderea Scolii de Medicina din Salerno (Italia), unde medicii practicanti si-au transmis cunostintele, a fost un inceput excelent pentru dezvoltarea medicinei nu numai in aceasta tara. Era necesar sa se studieze timp de 9 ani, exersand in chirurgie si studiind anatomia pe cadavrele animalelor si oamenilor. In secolul al XII-lea, astfel de scoli au inceput sa se transforme in universitati.
S-au facut destule descoperiri importante in domeniul chirurgiei. Chirurgul italian Lucca, in secolul al XIII-lea a inventat buretii care faceau pacientului sa-si piarda sensibilitatea si constiinta la durere. De fapt, a fost prototipul anesteziei moderne. In acelasi timp, un chirurg din Franta, Henri de Mondeville, a sugerat suturarea ranilor.
Experienta medicilor si a oamenilor de stiinta in secolele XVI-XIX
Secolele XVI-XIX sunt unul dintre cele mai semnificative in medicina, deoarece in aceasta perioada au avut loc multe descoperiri importante, care au devenit un adevarat progres in dezvoltarea vindecarii si a capacitatii de a salva oamenii cu metode mai confortabile si mai sigure.
Anestezie: in 1846, in timpul unei operatii de indepartare a unei tumori la maxilarul inferior, chirurgul John Warren a folosit prima anestezie cu eter din lume. A fost asistat de medicul anestezist William Morton. Dovezile istorice sugereaza ca aceasta nu a fost prima incercare de a folosi anestezie, dar niciuna dintre ele nu a fost atat de raspandita. Datorita acestei experiente, medicii au putut efectua operatii fara durere.
Antiseptice: laurii introducerii sale in medicina sunt atribuiti la doi medici – Ignaz Semmelweis si Joseph Lister. Primul, in 1847, a incercat sa analizeze cauza sepsisului la femeile care nasc si a ajuns la concluzia ca de vina pentru acesta sunt insisi medicii. La sugestia sa, intreg personalul care lucra in maternitate a primit ordin sa-si dezinfecteze mainile cu inalbitor. Acest lucru a redus rata mortalitatii in randul femeilor in travaliu si al nou-nascutilor de pana la 7 ori. Atunci statisticile nu au putut schimba radical situatia. Doctorul a fost batjocorit, criticat, iar medicii insisi l-au urat pe profesor. Semmelweis a murit in cele din urma intr-un spital de psihiatrie de sepsis, dupa ce a fost batut puternic. A reusit Joseph Lister care, 20 de ani mai tarziu, a introdus antisepticele in medicina. Pentru aceasta realizare, i s-a acordat titlul de Lord.
Vaccinare: a aparut in medicina la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Inainte de asta, atat copiii, cat si adultii mureau din cauza variolei. Si doar descoperind accidental legatura dintre infectia cu variola bovina si formarea imunitatii la forme mai grave, E. Jenner a inceput sa experimenteze. Pe baza cercetarilor sale, a reusit sa dezvolte un vaccin, datorita caruia a reusit sa depaseasca boala pentru totdeauna. Vaccinarea a fost cea care a dat speranta de a proteja omenirea de pandemie, care este folosita si astazi cu succes.
Descoperiri nu mai putin semnificative pentru medicina in aceste secole au fost inventarea unui aparat cu raze X (1895), a endoscopului (1806), a prezervativului de cauciuc (1855).
Descoperiri stralucite ale secolelor XX-XXI
Ultima suta de ani ai mileniului 2 au fost marcate de progrese serioase in medicina. Dezvoltarea tehnologiei, accesul larg la informatii, capacitatea de a comunica cu colegii din diferite tari ale lumii au facut posibila realizarea multor descoperiri semnificative. In 1901, medicul, imunolog, chimist austriac Karl Landsteiner a descoperit existenta diferitelor tipuri de sange si a factorului Rh, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Medicina in 1930.
Doar cativa ani mai tarziu, Frederick Gowland Hopkins, un biochimist englez, a descoperit vitaminele care stimuleaza cresterea. In 1929, a primit Premiul Nobel pentru aceasta descoperire, desi a fost departe de a fi singurul care a studiat vitaminele. De-a lungul anilor, oameni de stiinta precum Kazimierz Funk, Christian Eikman si Nikolai Lunin au studiat un grup de substante necesare corpului uman.
Evenimente importante ale secolului XX au fost:
- descoperirea in 1922 a insulinei si administrarea acesteia la un copil aflat in coma diabetica;
- inventarea vaccinurilor impotriva difteriei, tusei convulsive, tuberculozei, tetanosului, febrei galbene, poliomielitei;
- descoperirea in 1928 a proprietatilor antimicrobiene ale penicilinei;
- crearea unui aparat de dializa renala, aparat cu ultrasunete, scaner de tomografie computerizata, scaner de imagistica prin rezonanta magnetica, pensete optice;
- primul transplant de inima umana.
Secolul XXI nu este cu mult in urma in ceea ce priveste descoperirile medicale, deoarece oamenii de stiinta si medicii continua sa studieze corpul uman, sa dezvolte noi dispozitive, instrumente si medicamente. De la inceputul secolului pana in zilele noastre s-au facut mii de descoperiri greu de descris. Iata cateva dintre cele mai semnificative:
- dezvoltarea unei inimi artificiale, care a fost implantata la un pacient in 2001;
- crearea unei imprimante pentru imprimarea 3D a implanturilor;
- simplificarea tratamentului HIV prin crearea unui medicament multicomponent „Stribild”;
- utilizarea operatiilor laparoscopice in diferite domenii ale medicinei, al caror avantaj principal este invazivitatea minima.
Citeste si acest articol: Dermocosmeticele – noi produse de infrumusetare a pielii
Toate aceste evolutii, precum si multe altele la care oamenii de stiinta lucreaza de ani de zile, vor deveni o baza excelenta pentru medicina viitorului. Inventiile pot fi folosite, imbunatatite, infirmate sau confirmate, asa cum facem cu descoperirile din secolele trecute.
Foarte interesant acest articol despre istoria descoperirilor medicale. Am citit multe lucruri noi despre medicina lumii antice si a Evului Mediu pana in secolele XVI-XIX. Descoperirile stralucite ale secolelor XX-XXI vor deveni o baza excelenta pentru medicina viitorului.