Atlantida și alte civilizații dispărute
august 3, 2025De-a lungul istoriei, omenirea a fost fascinată de misterul civilizațiilor pierdute – societăți avansate despre care se spune că au înflorit într-un trecut îndepărtat, pentru ca mai apoi să dispară brusc, învăluite în legende și enigme. Atlantida este, fără îndoială, cea mai cunoscută dintre ele, dar nu este singura. În acest articol explorăm cele mai captivante mituri despre civilizații dispărute, care au stârnit imaginația cercetătorilor, scriitorilor și pasionaților de mistere din întreaga lume.
Atlantida – mit, realitate sau alegorie?
Atlantida este menționată pentru prima dată de filosoful grec Platon, în dialogurile „Timaios” și „Critias”, scrise în jurul anului 360 î.Hr. Potrivit acestuia, Atlantida era o civilizație extrem de avansată, situată „dincolo de Coloanele lui Hercule” (Gibraltarul de astăzi). Avea o armată puternică și o societate bine organizată, însă a devenit coruptă și arogantă, iar zeii au pedepsit-o: într-o singură zi și noapte de nenorocire, Atlantida s-a scufundat în mare. Platon prezintă povestea ca relatată de un preot egiptean, transmisă mai departe de către Solon (un legislator atenian) și apoi relatată de Critias. Mulți istorici consideră că Atlantida este o alegorie filozofică, prin care Platon critica corupția morală și politică a societății ateniene.
Unde era situată Atlantida?
Potrivit lui Platon, Atlantida se afla „dincolo de Coloanele lui Hercule”, o expresie care desemna Strâmtoarea Gibraltar — granița dintre Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. Această localizare indică faptul că insula legendară s-ar fi aflat în Oceanul Atlantic, însă fără o poziționare geografică precisă. Platon nu menționează dacă Atlantida era situată în emisfera nordică sau sudică, nici cât de departe se întindea față de continent. El susține totuși că Atlantida era „mai mare decât Libia și Asia la un loc” (unde Libia înseamnă nordul Africii, iar Asia — Asia Mică) — o descriere impresionantă, care i-a făcut pe unii cercetători să creadă că ar fi putut fi vorba despre un întreg continent dispărut.
De-a lungul timpului, această vaguitate a dus la numeroase interpretări: unii au asociat Atlantida cu insulele Azore, alții cu regiuni mai îndepărtate precum Caraibele sau chiar Antarctica. În lipsa unor dovezi arheologice clare, localizarea exactă rămâne un mister fascinant.
Teorii moderne populare (speculative, dar interesante) despre Atlantida
Atlantida ar fi fost o civilizație tehnologic avansată (precum Egiptul sau chiar mai evoluată). Ar fi avut surse de energie necunoscute și capacități maritime deosebite. Unele teorii o leagă de extratereștri, cristale energetice, sau chiar de teorii New Age. Mitul Atlantidei continuă să fascineze, fiind subiect de cercetare, literatură, filme și teorii alternative.
Lemuria – continentul pierdut al Oceanului Indian
Lemuria este un alt presupus continent dispărut, situat în Oceanul Indian, locuit de o rasă de oameni avansați, dar care au degenerat. Ipoteza a fost formulată inițial în secolul al XIX-lea de către zoologi care încercau să explice distribuția anumitor specii (cum ar fi lemurii). De-a lungul timpului, Lemuria a fost preluată de literatura ocultă și teosofică, în special de Madame Blavatsky, fiind descrisă ca leagănul unei civilizații spirituale avansate, distrusă în urma unor catastrofe, asemenea Atlantidei.
Deși ideea nu este susținută de știință, Lemuria a devenit extrem de populară în culturile esoterice, fiind adesea asociată cu evoluția spirituală a omenirii.
Mu – continentul legendar al Pacificului
Mu este un alt continent mitic, situat de această dată în Oceanul Pacific. Termenul „Mu” vine de la Augustus Le Plongeon, care susținea că a tradus scrieri mayașe ce menționau acest continent. Ulterior, ideea a fost extinsă și popularizată de colonelul britanic James Churchward în cărțile sale de la începutul secolului XX. Potrivit acestuia, Mu ar fi fost patria unei civilizații avansate, „mamă” a tuturor civilizațiilor, care a influențat toate culturile antice – de la Egipt la Maya – și care ar fi fost distrusă de cutremure și scufundată în urmă cu 12.000 de ani.
În lipsa oricăror dovezi arheologice, majoritatea cercetătorilor clasifică Mu ca pe o pseudoistorie, dar mitul rămâne viu în cultura New Age.
Hyperborea – tărâmul mitic din nordul extrem
Hyperborea provine din mitologia greacă, în special în lucrările lui Herodot și Pindar, și desemnează un tărâm paradisiac, situat „dincolo de vânturile de nord”. Aici ar fi trăit oameni longevivi, pașnici, în comuniune cu zeii. Soarele strălucea acolo aproape tot timpul anului. Deși nu este un continent „scufundat”, Hyperborea este considerată o civilizație mitică inaccesibilă, asociată uneori cu regiunile arctice sau polare. În secolul XX, unele teorii esoterice au legat Hyperborea de o rasă ariană originară din zona arctică.
Shambhala și Agartha – civilizații subterane
În tradițiile tibetane și în literatura ezoterică occidentală, apar două tărâmuri legendare: Shambhala și Agartha. Ambele sunt descrise ca centre spirituale ascunse, aflate fie într-o zonă misterioasă a Asiei Centrale, fie în interiorul Pământului.
Aceste civilizații subterane sunt văzute drept păstrătoarele cunoașterii antice, iar accesul la ele ar fi posibil doar celor purificați spiritual. În acest caz nu e vorba de un „continent scufundat”, ci mai degrabă de un „tărâm ascuns”.
Kumari Kandam – Lemuria din mitologia tamilă
Kumari Kandam este un mit originar din sudul Indiei, potrivit căruia un continent vast, situat la sud de Tamil Nadu, a fost scufundat de ape în urma unor cataclisme. Se crede că aici a înflorit o civilizație extrem de avansată – strămoșii poporului tamil – iar pierderea teritoriului a dus la migrarea și formarea altor civilizații antice.
Kumari Kandam (în traducere, „Continentul Kumari” sau „Tărâmul Fecioarei”) este considerată de unii ca fiind echivalentul indian al Lemuriei și joacă un rol important în identitatea culturală tamilă.
Textele antice Sangam
Mitul Kumari Kandam este strâns legat de textele tamil Sangam, unele dintre cele mai vechi scrieri literare indiene. Tradiția susține că aceste texte ar fi fost scrise în orașe care acum sunt scufundate sub ape. Se crede că existau trei „Sangam-uri” (adunări de poeți, filozofi și învățați, un fel de academie), care au creat și păstrat poezia și înțelepciunea poporului tamil, dintre care primele două s-ar fi pierdut odată cu scufundarea Kumari Kandam.
Primul Sangam a avut loc în orașul mitic Tenmadurai, situat pe Kumari Kandam, s-a desfășurat pe durata a 4.440 de ani (deci pe durata a mai multe generații), cu 89 de regi care s-au succedat de-a lungul perioadei sale de timp. Au participat peste 500 de poeți. Totul a fost pierdut în ocean odată cu scufundarea continentului. Nu s-au păstrat opere.
Al Doilea Sangam s-a desfășurat în orașul Kapatapuram, tot pe Kumari Kandam, și ar fi existat fără întrerupere 3.700 de ani, sub domnia succesivă a 59 de regi. Au fost 59 de poeți și învățați importanți reținuți în sursele transmise; în realitate au fost mult mai mulți participanți, dar numele lor nu au fost păstrate. Orașul a fost scufundat, la fel ca primul. S-au păstrat foarte puține texte – majoritatea s-au pierdut.
Al Treilea Sangam a fost în orașul Madurai (actual, în sudul Indiei) și a existat (ca instituție) în jur de 1.850 de ani. Aproximativ 49 de poeți sunt recunoscuți. Aici au fost compuse cele mai multe dintre textele clasice tamile care s-au păstrat. Printre cele mai importante lucrări: Tirukkural (de Tiruvalluvar), Ettuthokai (opt antologii), Pattuppāṭṭu (zece poeme lungi).
Sangam-urile sunt considerate vârful civilizației tamile antice, atât literar cât și moral și filozofic. Ele subliniază continuitatea limbii tamilă ca una dintre cele mai vechi limbi vii din lume. De asemenea, sunt asociate cu ideea că o parte semnificativă a culturii tamile a fost pierdută odată cu scufundarea miticului Kumari Kandam.
Ce ne învață miturile despre civilizațiile dispărute?
Deși niciuna dintre aceste civilizații nu este dovedită științific, ele reflectă aspirațiile și curiozitatea omenirii. Miturile despre continente scufundate sunt adesea legende despre orgoliu, decădere și renaștere, dar și despre dorința noastră profundă de a găsi originea și sensul existenței.
De la Atlantida la Kumari Kandam, miturile despre civilizații dispărute au traversat secolele și continuă să fascineze. Fie că le privim ca simboluri filosofice, povești culturale sau mistere nerezolvate, ele ne reamintesc că trecutul omenirii este plin de întrebări, iar granița dintre legendă și realitate rămâne uneori neclară.
